Pune suflet. Culege speranţă.

Nu-i aşa că uneori simţim nevoia ca cineva, oricine, să ne îmbrăţişeze? Vrem să ne susţină cineva. E minunea noastră, a oamenilor că putem să stăm alături de cei suferinzi, că, şi numai prin cuvinte îi putem face să se simtă mai bine. Astfel, dispuşi să ajutăm şi deschişi la ceea ce se petrece în jurul nostru, v-om găsi mereu lucruri strigătoare la cer. Într-o lume în care informaţia este departe de noi numai dacă ne-am certat cu prietenul Google, capacitatea de a ajuta creşte şi ea, cred. O altă minune e că ne putem implica în cauze nobile şi asta în doar câteva minute. Contează doar faptul că facem ceva. Nu e atât de împortant mijlocul de care ne folosim pentru asta, important e că am pus suflet. A pune suflet e o îmbrăţişare rară. Poate că timpul nu ne mai permite să mângâiăm pe fiecare, însă dacă nu am uitat să fim oameni, putem de fiecare dată să ajutăm. Putem susţine pe cineva punând suflet.

Îmi doresc să depăşim bariera distanţei, să provocăm la opinie şi să demonstrăm că lumea se poate lipsi oricând de exemplul Chinei. Dacă înţelegem că fiecare dintre noi poate face o diferenţă, dacă pricepem că măsura spiritului noastru, calitatea umană e dată şi de felul în care reacţionăm la asemenea strigăte de ajutor, atunci nu vom avea nevoie de nimeni să ne măsoare. Fiecare îşi va înţelege măsura. Pentru că ea va fi evidenţiată de speranţa pe care o culegem în ochii oamenilor deznădăjduiţi. O să învăţăm să ne mulţumin cu speranţa adunată. Pentru că noi punem suflet. Şi culegem speranţă.

RĂSPUNE PROVOCĂRII LA OPINIE DE PE BLOG.